De ce ți-e grija astăzi mare

De ce ți-e grija astăzi mare, copilule îndurerat,
Cine îți este alinare... ești oare cel ce a uitat? ,
De ce ți-e inima mâhnită, și sufletul posomorât,
Copile de ce tu în viață, te lași adesea doborât.

De ce duci singur azi povara, când ai în cer un Dumnezeu,
De ce nu-mi ceri tu ajutorul, când spui că-ți este-atât de greu,
De ce ascunzi a ta durere, când Eu îți sunt Vindecător,
De ce asculți acele șoapte, ce-n întuneric te cobor.

De ce ți-e fața întristată, de ce-n ascuns mereu suspini,
De ce-ți sunt ochi-ntotdeauna, doar umezi și de lacrimi plini,
Copile... oare nu-s Acela, care mereu te-am alinat,
Căzut când tu stăteai pe margini, oare nu Eu te-am ridicat?

Ascultă picurii de ploaie, și adierile de vânt,
Și ele-ți spun că niciodată, tu singur n-ai fost pe pământ,
Ascultă foșnetul de frunze, ce din păduri e auzit,
Ce-ți spun că n-ai fost niciodată, de Mine-n viață părăsit.

Nu te lăsa dus azi de valuri, în lumea plină de poveri,
Ea-ți va deschide ție-n față, nu o cărare... doar cărări,
Ce vor sfârși în focul veșnic, copile fii ascultător,
Vreau să îți dau ție putere, să-ți ei avânt spre Mine-n zbor.

Urmează glasul ce răsună, din cerul care s-a deschis,
Te strig din nou astăzi pe nume, căci el de Mine-n cer e scris,
Ridică-te în cap de oase, ca varga nu mai tremură,
Căci azi prin Duhul sfânt putere, copile ție îți voi da.

Voi strânge lacrimile tale, și în burduf le-oi așeza,
Îți voi aduce și un zâmbet, pe fața ta se va vedea,
Lumină ochilor în grabă, le voi aduce căci sunt Eu,
Al tău Prieten... Mamă... Tată, copile... Eu... sunt Dumnezeu.
Amin