Pe o-ngustă ulicioară

Pe o-ngustă ulcioară, pe-un pământ uscat... pietros,
Prigonit, hulit de oameni, a pășit Isus Hristos,
Și pe spate plin de rane, biciul ce i le-a făcut,
Dar nu s-a oprit o clipă, El înainta tăcut.

Pe un deal abrupt... spre-o culme, El încet mereu urca,
Înspre poal-acelui munte, niciodată nu privea,
Nu vroia să se întoarcă, nici-o clipă n-a gândit,
Ca să-și facă vre-o dreptate, a răbdat pân-la sfârșit.

A răbdat atâtea pietre, înspre El ce-au aruncat,
Cei care priveau pe margini, cum El crucea a cărat,
A răbdat și spinii care, fața blândă i-au străpuns,
Fără murmur sau cârtire, El nici-un cuvânt n-a spus.

A privit doar înainte, ca să fim cu toți iertați,
A fost răstignit pe cruce, ca să fim răscumpărați,
A Lui mare suferință, a fost cea ce ne-a adus,
Bucuria mântuirii, viața veșnică de sus.

I-au bătut în mâini piroane, dar mereu El doar tăcea,
Ba mai mult... pentru păgânii, El la Tatăl mijlocea,
Ca să ai tu astăzi pace, ca s-o am astăzi și eu,
Și-a dat viața-n chinuri grele, Acel Fiu de Dumnezeu.

A dat totul pentru mine, dar și pentru tine-a dat,
Nu doar pentru unul Domnul, sus pe cruce El a stat,
Pentru-ntreaga omenire, a tăcut... a suferit,
Ca un Miel... fără de vină, pentru noi a fost jertfit.

Însă azi... oare ce facem, când acestea auzim,
Oare cum pe-această cale, pentru El noi ne jertfim,
Oare cum rabdăm sub pietre, ce se-aruncă înspre noi,
Azi privim doar înainte, sau privim și înapoi.

Suntem noi tăcuți sub cruce? , fără murmur sau cârtire,
Pentru cei păgâni noi oare, suntem plini azi de iubire? ,
Ne rugăm și pentru alții? , sau doar alții pentru noi,
Ajutăm și nevoiașii, sau doar noi avem nevoi.

Să nu fim noi azi aceia, care iar îl răstignesc,
Sau acei care-s pe margini, înapoi care privesc,
Să fim cum a fost și Domnul, plin de milă... de iubire,
Pentru noi să fie locul, pregătit în nemurire.
Amin