Nu mai e timp

Nu mai e timp, pentru iubire
Suntem așa de-ocupați
Zdrobiți și prinși, de-a lumii fire
Fără mamă, fără tată, fără frați

Nu mai e timp, pentru noi
Pentru cei dragi, pe care-i iubim
Ne-am prins cu putere, de-al lumii gunoi
De bani, de avere și uităm să trăim

Nu mai e timp, pentru copii
Pentru cei pe care, pe brațe i-am dus
Te-a prins lăcomia, ai uitat să te-apropii
I-ai uitat chiar pe toți, ai uitat de Isus

Am uitat cu totul, de Iubirea de Sus
Am uitat cu totul, de Dumnezeu
De viața in dar, care este Isus
De Dragostea Lui, arătată mereu

Nu mai e, cum a fost odinioară
Săraci și smeriți, știam să trăim
Când cerul ne era plăpumioară
Iar perna era Duhul, spre care privim

Nu mai e mult, timpu-i sfârșit
Ne agățăm, de orice se pare firesc
Cu trupul și firea ne-am învechit
Dar râvna, nădejdea și Duhul, trăiesc

Nu mai e mult, și se va-mplini
Că tot ce e scris, are putere
Iar Cel care vine din cer, va Veni
Ca să aducă în dar, la toți, mângâiere

Nu mai e mult, mai e doar o clipă
Și-n viața promisă, în darul suprem
Păși-vom în ritmul care-nfiripă
Și vom scăpa în sfârșit, de vechiul blestem.
Amin Bandisebastiantapas@gmail. com