Poporule cu pas mărunt

Poporule... spre Țara sfântă, cu pas mărunt care pășești,
De sus azi strig Eu către tine, și-ți spun ca tu... să te grăbești,
Și îți mai spun... Eu vin îndată, poporule... fii pregătit,
Căci vremea cernerii e astăzi, dar văd că tu ești ațipit.

Ascultă trâmbița din zare, poporule... e glasul Meu,
Și Eu sunt Cel ce ție-ți este, orice vrei tu... sunt Dumnezeu.
Te-am scos popor dintr-o robie, ce urme-adânci ea ți-a lăsat,
Căci lanțul ei străpunse carnea, atât de strâns era legat.

Ascultă vântul care bate, în adiere fii tăcut,
El scutură doar uscăciunea, căci te iubesc atât de mult,
Și-n încercare cu răbdare, sfârșitul ei să îl aștepți,
Din încercări mereu scot pomii, ce înverzesc și cresc doar drepți.

Din zorii vii ai dimineții, tu fii mereu ascultător,
Poporule... și ele ți-e, îți spun că-ndată Eu cobor,
Și ploaia deasă ce te spală, îți spune că îndată vin,
Dar uneori nu bagi de seama, și bei a lumii tu venin.

Încet ești azi în pregătire, dar la mânie iute ești,
Pe nume Eu te strig pe tine, dar uneori mă ocolești,
Te urc în car de biruință, dar singur tu din el cobori,
Asculți de șoapta ce nu este, din cerul plin ce-i de valori.

Te clatini și în valul vieții, de Mine care-a fost lăsat,
Să se ridice căci pe tine, poporule te vreau curat,
Ascultă azi din nou strigarea, Eu către tine strig acum,
Să te întorci îndat' la viață, tu azi încet te stingi pe drum.

Trezește-te din ațipire, și prețuiește harul Meu,
Ce încă-l las Eu pentru tine, nu doar o clipă... ci mereu,
Ascultă azi a Mea chemare, căci ultima ea poate fi,
Spre lumea ce-ți oferă moarte, de astăzi tu nu mai privi.

Grăbește pasul până astăzi, mărunt ce-a fost spre veșnicii,
De veghe tu nu doar în ziuă, ci și în noapte să rămâi,
Căci nu vei ști când vine clipa, când Eu voi reveni pe nor,
Tot ce îți spun... tu să fii gata, Eu vin... îndată Eu cobor.
Amin