Calea Salvării

Privind la muntele Calvar
Spre Golgota crucificării,
Isuse Doamne, al Tău har
Ce n-are-n Univers hotar,
Mi-a indicat calea salvării!

Făr-a cunoaşte rostul vieţii
Din zi în zi tot mai departe,
Mergeam în pasul tinereţii
Nepăsător, prin valul ceţii
Pe ale lumii căi de moarte.

Tu mi-ai făcut de cunoscut
Că greaua cruce, ce ai dus,
Pe umeri răni ea Ţi-a făcut
Şi pân-la sânge Te-a durut,
Pân-ai ajuns, la Calvar, sus.

Astfel, Tu-ajuns-ai biruinţa
Asupra cruzii morţi pe veci,
Ce prins-ar fi-obligat fiinţa
Să piardă-n veci conştiinţa,
Să fie închisă în ziduri reci.

Şi-a trebuit spre-a fi-nvinsă
Să calci... peste puterea ei,
Prin dragostea cea neatinsă
Ce n-a putut a fi proscrisă,
De-a urii morţi, fără temei.

Flavius Laurian Duverna
06 Martie 2007