Ridică-ţi ochii şi priveşte
La universul infinit
Şi vei avea o tresărire
Că nu eşti din neant venit.
Întinde-ţi mâna la o floare
Şi vei fi-ndată cucerit
Prin măiestrie şi culoare
De-artistul ce le-a plăsmuit.
Observă dup-un timp pădurea
Şi vezi ce forţă-a convertit
Amestecul umed de tină
În codrul zvelt şi înverzit.
Deschide-ţi inima şi lasă
Să intre Cel ce le-a clădit
Şi-atunci vei şti cu siguranţă
Ce-i adevăr şi ce e mit.
O poezie din volumul tiparit anul trecut, in acord cu aerul primavaratec pe care-l respiram deja.Uimiti de regenerarea naturii ,tresarim la gandul ca si noi, cei vii spiritual,vom reinvia la trambita dinaintea Rapirii.