TRECUTUL
Am fost târât pe drumul
Ce duce în neant
Mă înecase fumul
Din mediul aberant.
Credeam c-așa e bine
Petreceri s-am din plin
Să nu cunosc rușine,
Să n-am etern destin.
Mi se spunea că harul
Mă vrea și să-l accept
Dar mi-era plin paharul
De un lumesc concept.
Mergeam în locuri unde
Se veseleau cu vin
Și-n câteva secunde
Viața mi-era chin.
Mă invitau la Templu
Și eu râdeam de ei
Și n-am fost un exemplu
Voiam alți dumnezei.
Voiam distracții multe,
Sfidam pe Dumnezeu
Și îmi plăcea insulte
Să răspândesc mereu.
Așa mi-a fost trăirea
Lipsită de Cuvânt
Mă cucerise firea
Și goana după vânt.
PREZENTUL
Azi viața mi-este plină
De bucurii cerești
M-atinge o Lumină
Cu stări dumnezeiești.
Schimbare radicală
Am acceptat prin har
S-a vindecat o boală
De infernal coșmar.
Nu mai hrănesc mândria
Ci o arunc în vid
Nu-mi place teoria
Cu conținut perfid.
Mi-e inima legată
De-al meu Mântuitor
A fost descătușată
În beznă nu cobor.
Cu hrană sufletească
Hrănesc ființa mea
Și-i gata să primească
Ce Fiul vrea să dea.
Necazurile toate
Cu El le-mpart pe drum
Mi-a dat o demnitate
Cu un divin parfum.
Nu mai privesc în urmă
La stărea mea de-atunci
Ci merg cu sfânta turmă
Cântând prin văi și lunci.
A fost o dezlegare
Dintr-un vacarm lumesc
Și azi e-o sărbătoare
Ce tare o iubesc.
George Cornici
17 FEB. 2022