Amintiri... . .

Memoriile sunt amintirile ce-ți convin
Apar, dispar, în minte ne tot vin
Amintirea e-un roman care se scrie
Până ce omul va muri și-ajunge iar în glie
Amintirea e parfum de suflețel
Ce-și amintește un episod din viața lui nițel
Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute
Secrete numai de un om știute
Căci numai tu te-ai bucurat de ele
Și câte -n lună, câte-n soare și în stele
Amintirile sunt paradisul de pe-acest pământ
Neizgoniți suntem din el pân’ la mormânt
Amintirile sunt trandafirii fără spini
Ce-n viața omului apar, și trec și iară vin.

Când îmbătrânim,
Ne amintim
Mai mult de cele bune
Care se pot spune
Uitând de cele rele
Dor de-amintim de ele
Amintiri sculptate
În sufletele toate
Amintiri săpate
Adânc îngropate
Nimeni nu le șterge
Timpul când se scurge
Străinul din noi îl regăsim
Atuncea când ne amintim...

Face zgomot străinul din interior
Când ne gândim la apuse amintiri cu dor
Ca un copil ce strânge scoici și pietricele
Mergând pe malul mării și strângând din ele...
Mai bine caută viața s-o trăiești
Fără regrete, că îmbătrânești... .
Intră pe ușile ce-n față se deschid
Și nu fii trist de geamurile se închid
Amintirea e o coajă aromată
Deși-a fost o lămâie, acum e parfumată
Căci orice amintire are iz de clopot
De fericire și de râs în hohot
Uitate amintiri din zorii tinereții
Ne-aduc un zâmbet în pragul bătrâneții.
O seră a fericirilor trecute
Sunt florile-amintirilor pierdute
Chiar dacă timpul trece, și-i un hoț versat
Nu poate a fura amintirile, un suvenir lăsat
Nu moartea celor dragi noi o jelim
Ci amintirea oamenilor ce-i iubim
Nu-i înțeleg pe cei ce își ascund trecutul
Căci orice om și urcă și coboară, e tributul
Tururor acțiunilor ce diamantul șlefuind
Îl face veritabil în șirul de evenimente strălucind
De câte ori în viață nu am spus
“E prea grea crucea ce o am de dus”
Dar când durerea se încheie în final
Amintirea ei e o plăcere pe un piedestal.

O primăvară eternă amintirea este
A vieții efemere, filă de poveste
Orice poveste începe cu “a fost odată”
Trăim de parcă n-am muri vreodată
Amintirea ne-a fost dată de divinitate
Ca trandafirii să-i iubim cu mâinile-nțepate
În iarna vieții ca să ne-amintim
De clipele frumoase ce trăim... .
Vei fi și tu o amintire pentru cineva
Pentru prieteni și familia ta
Fii bun, fii vrednic, tu fii un OM
Căci după roade vei cunoaște orice p(om).

4 Septembrie, 2020
Simona Lucescu