Fariseii
Pe mâini se spală fariseii atenți
În datină strămoșească persistenți
Ca lumea să-i vadă ei sunt dispuși
Obiceiurilor toate să fie supuși.
Spălarea tuturor paharelor
Spălarea tuturor ulcioarelor
Cu buzele pe Dumnezeu cinstind
În inima însă oamenii urând.
Porunci omenești declarând
Pe cele cerești desființând
Cuvântul divin călcând
Și datinile doar ținând.
Pe dinăuntru paharul să-l speli
De speli doar exteriorul te-nșeli
Spurcăciunile vin din interior
Insistă al nost’ Mântuitor.
Gânduri rele, preacurvii și curvii
Furtișaguri și lăcomii
Înșelăciuni, faptele de rușine
Ochiul rău, și-a lumii trufie.
Ucideri, hulă, nebunie
Toate crizele de isterie, furie
Mă-ngrozesc ce IIsus fariseilor le-a spus
Fariseul de mine-i expus... .
Mormintele văruite ascund
Oameni morți în somnul profund
În sângele-Ți Sfânt iar mă spală
Pe dinăuntru eu îmi spăl vasul iară.
Fariseul din mine în fire și-a venit
Ca și fiul risipitor eu mi-am amintit
Că un Tată eu am, care Fiul și-a dat
De fariseism să mă scape, și de orice păcat.
Simona Lucescu, 13 August 2020
Poezie inspirată din Marcu 7: 1-23
Citind spurcăciunile scrise în Marcu, îmi dau seama cât de imperfecți suntem....ca să nu zic că toți suntem niște farisei.....într-o societate în care aparențele și ipocrizia, zâmbetul fals sunt la loc de cinste.....