Flori de munte

Dumnezeu a creat florile de munte
Să ne bucurăm de ele, și să ne încânte
Iar noi oamenii o vază am inventat
Să le rupem de pe câmp intenționat.

Proverbul chinezesc așa spunea
În buzunar doar doi bănuți de ai avea
Cu un bănuț o pâine să-ți cumperi
Cu celălalt c-o floare mâhnirea să-ți stâmperi...

De sufletul tău nu e vreodată-nviorat
De o floare minunată, de câmpul înflorat
Înseamnă că de mult iubirea ai pierdut
Și poate nici noroc în viață n-ai avut... .

Căci poezia vieții este muntele
Iar florile- metaforele sincere
Mai scaldă-ți ochii-n minunate floricele
Nu doar la înmormântare, te bucură de ele!

O floare, minunată și fragilă creatură
Înmiresmată, colorată bucurie în natură
Înviorează spiritul și obosiții, ochii
Frumoase, diversificate a naturii rochii...

Mai lasă statul în casă, și ieși în natură
Te bucură de perfecțiunea în coloratură
Cu flori tu scaldă-ți sufletul, respiră ușurat
Căci muntele te cheamă la aer curat.

Când cerurile Doamne smerit eu le privesc
Cu soare, lună, stele ce toate strălucesc
Îmi zic ce este omul? Un praf în univers
Dar care totuși Doamne - a scris umilul vers... . .


Simona Lucescu, 27 mai 2020