Meditație de toamnă

Trăiesc, chiar dacă părți din mine au murit
Îmbătrânind viața poate m-a-nrăit
Deși îmi amintesc în tinerețe îmi propuneam
Să nu fiu rea ca și bătrânii răi pe care îi vedeam... . .

Trăiesc, chiar dacă părți din mine au murit
Ce bine-i să fii tânăr, naiv, nepervertit
Cu ochi deschiși aiurea, idealuri să visezi
Când te-ai trezit din somn sigur te și șochezi... .

Trăiesc, chiar dacă părți din mine au murit
În toamna vieții și-n Septembrie lămurit
De primăveri uitate mi-amintesc cu dor
Când vântul suflă colorate frunze în pridvor...

Trăiesc chiar dacă părți din mine au murit
Toate îl dor pe omul bolnăvior și ruginit
Oftatul omului e fluture ce zboară înaripat
Căci sufletul se-ntoarce de unde-a plecat.

Trăiesc, chiar dacă părți din mine au murit
E greu să îți ții eul tău umil și răstignit
Viața e o luptă ce se dă cu tine însuți zi de zi
Păzește-ți pasul, Dumnezeu și El te va păzi.

29 Septembrie, 2020
Simona Lucescu