Miel și leu, paradox

Leul din a lui Iuda semiție,
Rădăcina lui David, ca în profeție
Mielul înjunghiat a biruit ca să deschidă Cartea
Nu s-a găsit un altul vrednic ca să aibă cinstea
Rupând șapte peceți, cu sângele-i biruind Moartea.

Când Mielul Cartea-n mână a luat
Cele patru făpturi vii înaintea lui s-au închinat
La fel și cei douăzeci și patru de bătrâni
Potire de aur pline cu tămâie ei având în mâini
Ce sunt a sfinților rugăciuni printre păgâni.

Tot universul Mielului s-a închinat, , Vrednic ești Tu, oh, Miel înjunghiat
Căci pentru Dumnezeu Tu ai răscumpărat
Oameni din orice limbă, neam, sărac și împărat
Prin moartea-ți încă o șansă omenirii Tu ai dat!”

O sută de mii de îngeri toți cântând cu glasul tare,
Cu ei făpturile de pe pământ, de sub pământ și mare
“ Vrednic e Mielul înjunghiat!” Ce taină mare,
“ Ca să primească lauda, înțelepciunea și puterea

Slava și cinstea, bogăția și mărirea”!
Și orice suflet care hainele în sângele Mielului și le-a albit
Înaintea tronului lui Dumnezeu va ajunge mântuit
Acolo nu va mai fi foame, dar nici sete
Arșița soarelui nu o să se repete
Și orice lacrimă din ochi o să încete!


Simona Lucescu, 9 Februarie, 2020