Psalmul 139

Doamne Tu mă cercetezi de -aproape
Mă cunoști, gânduri știi toate
Când stau jos și când mă scol
Tu vezi a lumii rotocol
Când umblu și când eu mă culc
Departe unde să mă duc?
Câci înainte ca să spun
Cuvintele cànd îmi adun
Tu știi oh, Doamne al meu gând
Înainte de-al spune -n cuvânt
Doamne, Tu totul, toate le știi
Mă înconjori în zori de zi
Pe dinapoi și dinainte
De Tine ca să iau aminte
O știință atât de minunată
Mi-a copleșit ființa toată
De-a mele puteri mai presus
Ca s-o pot prinde, am dedus
Unde-aș putea ca să m-ascund
De Fața Ta și-un Duh Profund?
Spre cer de m-aș sui zburând
Ai fi acolo așteptând
Spre Hades de m-aș îndrepta
Și-acolo Tu m-ai aștepta
Pe-aripile zorilor de-aș pluti
Mâna Ta m-ar călăuzi
La marginea mării de m-aș duce
Chiar dreapta Ta o să m-apuce
În lume nu-i întuneric gros
Să fie prea întunecos
Pentru-al luminii Dumnezeu
Îl vei găsi-n orice traseu
Minunate sunt lucrările Tale
Și-a Ta creație este mare
A Domnului gând e de nepătruns
Ferice e de -L cauți pe-ascuns!
Tu inima mea îmi cercetează
Cunoaște-o și-o înviorează
Întunericul meu luminează
De nu-s pe calea vredniciei
Du-mă pe calea veșniciei!

Simona Lucescu, 7 August, 2020