Tristețe

Cine a îndurat în viață multe suferințe
Își amintește de ele, triste neputințe
Și-ar pierde înțelesul fericirea-n tinerețe
Dacă n-ar fi însoțită chiar și de tristețe…

Tristețea nu rezidă -n lucruri pieritoare
Ea nu este a lumii atentă contemplare
Ea este rezultatul propriilor noastre gânduri
A frământării minții-n tainice imbolduri...

Cel ce a rătăcit și pătimit prin lume
Găsește bucurii, chiar în durere a spune
Nu te mai supăra pe lume, e-o prostie
Ei nu-i pasă de asta, tristețea nu ți-o știe...

Căci orice om din lume își are a lui tristeți
De lume neștiute, cețoase dimineți
Tristețea e a oamenilor care judecă
Simțind durerea-n vene cum alunecă...

Tristețea face misterul accesibil
Misterul tristeții este inepuizabil
Tristețea adâncită-n suflet e-o enigmă
Pe-ntunecate gânduri cin’ să le cuprindă?

De zboară păsările tristeții pe deasupra ta
Ele nu își fac cuib acolo fără voia ta
Căci unii plâng și nu vor ca să știi
Iar alții de tristețe scriu chiar poezii.

Sisteme politice, diferite societăți intenționat
Tristețea s-o alunge mulți au încercat
Durerea de-a trăi, frica de moarte, setea de absolut
Tristă și tragică-i condiția umană în necunoscut.

Dar când jelim un rău ce tocmai a trecut
Atragem mai mult rău pe drum neprevăzut
Așa că poți la fel de bine să fii fericit
Iar primul pas e să fii mulțumit.

Mai bună e tristețea decat râsul
Deși noi auzim mereu opusul
Căci inima-n tristețe se face mai bună
Înțeleptul Solomon vrea să ne spună... .

Căci viața, nu durata vieții e tristețea
Și când îți pică fisa trece tinerețea
Curentul vieții-n barcă și tristeți aduce
Necazuri toți avem, și toți avem o cruce... .

3 Iunie, 2020
Simona Lucescu