Pe o cruce, pe un deal ai murit,
Iertat că să fiu de păcate,
In chinuri ai fost Tu jertfit,
Că eu să scap de la moarte.

O cruce de ocară purtata-i în spate,
Cunună de ură in cap ai purtat,
N-ai deschis gura să-Ți faci Tu dreptate,
Ci planul ceresc până la capăt ai acceptat.

Piroane Ți-au pus în palma curată,
Cu care pe mulți ai vindecat,
Și oțet îți dădură în loc de apă,
Ce chinuri, ce jale, doar pentru mine ai suportat!

Ce mult ai putut să suferi atunci,
Știi Tu și numai Dumnezeu,
Căci toți Te-au părăsit pe rând,
Temându-se să moară în locul Tău.

Ți-au râs dușmanii in față toți,
Când Te-au urcat pe cruce-n Golgota,
Crezut-au că ai să renunți,
Și ai să pieri pe veci sub piatra grea.

Ei n-au știut că Tu ești Viața,
Că ești Lumina, Cel Preasfânt,
Că Tu ești însuși învierea,
Și nu vei rămânea în pământ.

Ești viu și azi privești spre noi,
Spre cei ce Te-au scuipat cândva,
Dar ne-ai salvat căci ne-ai iubit,
Și ne-ai iertat in bunătatea Ta!

Îți mulțumim c-atunci la cruce,
Ai suportat, n ai dat napoi,
Căci moartea Ta, astăzi ne-aduce,
Iertare pentru cei ca noi!