Cuminți vin unul câte unul

Cuminți vin unul câte unul
Pacienți bolnavi de cancer, suspinând...
Cât or trai, doar știe Domnul Bunul,
Îi văd plângând și tremurând …

Și toți au fost cândva un cineva in viață
Acum s-a spulberat istoria lor in ceață
Doar amintirea pozelor le-aduc aminte
De-o iarnă, toamnă, sau o vară mai fierbinte…

Așa e viața, o începem și o terminăm plângând
Atâtea valuri peste noi trecând
Căci diagnosticul de cancer e ca un cutit
Ce taie in speranța vietii ascuțit... .

Căci singuru-avantaj ce-l are un pacient cu cancer
E ca în suflet și in minte arde sincer
Dorinta de-a – nțelege taina, căutări a prinde
Văzând cum frumusețea trupului se stinge...

Și ce n-ar da toți să mai fie sănătoși o dată
Să aiba iar puterea tinereții
Și toți se tem c-au devenit povară
Și n-o s-ajunga vârsta bătrâneții …. .

Pe lângă chemoterapie dragii mei pacienți
Aș vrea sa știți și de speranța unei alte vieți
Ce-ncepe-n bratele Mantuitorului Isus
Ce-asteapta să ne ducă -n paradis, in ceruri, sus.

Și dac- această moarte este totuși lentă
Mai ai un pic de timp sa-ti faci o socoteala
Și să iti pui tu casa in orânduiala
Poate-i mai bine- așa decat o moarte fulger, fără timp….

Simona Lucescu, 5.2. 2018