Femeia canaaneanca


O femeie canaaneanca, a venit cu o povara
Ca sa-l vada pe Isus, a venit din alta tara
‘Ai mila de mine Doamne! Fiul lui David!
Fiica mea este muncita de un drac!’, a zis lucid.

Dar Isus a ignorat-o, nu i-a zis nici un cuvant
Ucenicii iritati s-au apropiat zicand:
‘ Da-i drumul sa plece Doamne, striga dupa noi!
E pagana. . , si femeie... face taraboi!’

In tensiunea culminanta drept raspuns Isus a zis:
‘La oitele pierdute din Israel sunt trimis’
Dar femeia canaanenca de El s-a apropiat
Si zicandu-i: ‘ Doamne, ajuta-mi!’, ea s-a inchinat.

Isus i-a raspuns femeii spre mirarea tuturor:
‘Painea buna, a copilasilor, nu se da cateilor!’
‘Da, Doamne!’, a zis femeia ‘catelusii stau sub masa,
Si orice faramitura care cade e gustoasa’!

Caci femeia canaaneanca si-a calcat mandria toata
Pentru fata ei bolnava viata si-ar fi dat sa poata!
Caci evreii, chiar si astazi ne considera catei
Vrem nu vrem, sa recunoastem, Mantuirea-i de la ei.

Dar Isus i-a zis: ‘ Femeie, mare e credinta ta!
Fata ta e videcata, mergi la ea dar, nu mai sta!
Am facut dupa credinta-ti, duhul rau eu l-am gonit
Linistita du-te –n pace, dorinta ta ti-am implinit!’

Daca ai si tu o dorinta, care-i greu de rezolvat
Cere Domnului credinta, lacrimile de-au secat
Caci credinta, muta muntii, Dumnezeu suspinu-aude
Nu uita ca Dumnezeu, nici paganii nu-i exclude.

Indrazneste, caci in lume noi necazuri multe-avem
Dumnezeu insa e Mare, noi doar lut, asta suntem
Insusi Isus biruit-a lumea toata sus pe cruce
Paradoxul mortii Lui, Mantuire ne aduce.


Simona Lucescu, 14 iulie, 2019-07-14