"Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit
și voi veți fi astfel ucenicii Mei."
Ioan 15:8

Mulți ani am fost smochinul cel neroditor.
Atât de mult ai investit, Isus, în mine,
m-ai așezat, cu dragoste, în al Tău ogor,
părtaș, și eu, Împărăției care vine.

Când de la frații mei din adunare,
un rod bogat strângeai, în fiecare an,
deși mă încălzea același Soare,
și Apa Vie mă uda, eu nu rodeam.

Nu m-am gândit, o, Doamne, în trecut,
că în grădina Ta, n-accepți risipă.
Că orice zi cu frunze e un rod pierdut
și fiecare zi în cartea Ta e-nscrisă!

Dar nu demult, o Mână sângerândă
a început să-mi răscolească rădăcina.
În picurii de sânge-am văzut voia-Ți bună,
ca dintr-o iarnă lungă m-a trezit Lumina.

Mi-am plâns amar eșecul ce-a rămas ’napoi,
iar Tu mi-ai arătat spre harul dinainte.
Spre cum poți schimba slăbiciunea în gunoi,
ca să-mi hrănești o râvnă mai fierbinte.

N-ai renunțat la mine, o, Stăpâne,
ai investit mai mult, iar azi, sunt mai dator,
spre slava Ta, în viitorul ce-mi rămâne,
în orice-mprejurare să fiu roditor.