Aceasta poezie e inspirata din cartea lui Iov, dar si din viata mea, muncind in oncologie in ultimii 10 ani. Am vazut nevoia omului murind de a se impaca cu Dumnezeu in ultimele momente de viata. De aici si meditatiea de mai jos. De ce nu ar fi intelept sa fim niste oameni care sa il cautam pe Dumnezeu in fiecare zi, si la bine si la rau? De ce oare omul il cauta pe Dumnezeu mai mult in necaz? De ce sunt asa de putine exemple ca a lui Iov, care la bine si la rau, a fost neprihanit inaintea lui Dumnezeu, un om cu care Dumnezeu s-a mandrit inaintea satanei, dar caruia i-a fost incercata credinta, luindu-se tot ce avea , lucruri materiale, sanatatea dar si cei 10 copii a lui, pentru care se ruga zilnic. Cateodata trecem prin necazuri, si e mare lucru sa fim ca IOV, fara prihana, la bine si la rau, din tinerete pana la batranete….Imi place asa de mult povestea fiului risipitor, care Mantuitorul a dat-o pentru noi ca exemlpu, si indeosebi versetul in care fiul risipitor “ si-a venit in fire”. Luca 15: 17-19 17. Si-a venit in fire si a zis: "Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici! 18. Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: "Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta 19. si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai." Cateodata ne traim viata, si de-odata ni se intampla CEVA, care ne ajuta sa ne venim in fire. Indiferent ce e , necaz, bucurie, tristete, boala, dezamagire, suferinta, durere, pierdere materiala sau decesele celor dragi, toate sunt spre binele nostru ca sa ne venim in fire ca si fiul risipitor. Caci toate lucrurile lucreaza inspre bine omului, doar de ar intelege omul, doar de si-ar lua timp sa mediteze….Dupa ce am trecut de 50 de ani, mi se pare ca viata trece parca si mai repede decat in tinerete, sper ca aceste randuri vor ajuta macar pe cineva sa isi vina in fire. Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea daca si-ar pierde sufletul? ( Marcu 8:36)