Pilda semanatorului

Isus era langa mare
Implinindu-si a Sa chemare
O multime de gloate s-au strans langa mal
Iar El din corabie vorbea cu mult har.

In pilde Isus le vorbea
Cuvintele gloata-i sorbea
S-auda pe Isus se-mpingeau
Desi pildele ei nu intelegeau.

Semanatorul sa semene a plecat
Samanta era multa de semanat
O parte din ea langa drum a cazut
Mancata de pasari a fost rand pe rand.

O alta parte a cazut printre stanci
Fara mult pamant pentru radacini adanci
Din cauza soarelui puternic arzand
N-au trait mult, viata-si pierzand.

O alta parte a cazut printre spini
O mare pacoste ce cresc prin gradini
Spinii cresc, inecand plantele lent
La asta au spinii talent!

O alta parte-a cazut in pamant bun
Si roada a dat la moment oportun
Grauntele roada multa-au adus
In pamant bun cand s-au descompus.

Un graunte roada o suta a dat
Un altul cu saizeci s-a laudat
Un altul cu treizeci, e bine oricum
E roada, chiar minim volum.

‘O, Doamne te rog lumineaza-ne
Aceasta pilda limpezeste-ne!’
Ucenicii pe Isus l-au rugat
Dar Isus a adaugat:

‘ Voua vi s-a dat sa cunoasteti,
In a Imparatitiei taina sa cresteti
Caci celui ce are mult, i se va mai da
Dar celui ce are putin, i se va lua!

Caci multi cred ca vad, dar orbi ei sunt
Si multi cred ca aud-sunt surzi! Ce crunt…
De-aceea pildele-s greu de –nteles
Caci au un subinteles!

Caci si astazi oamenii de aici
Cred ca vad si aud ce le zici
Dar cu mintea ei sunt blocati
De nimic si nimeni miscati!

Caci inima-cestui popor s-a-mpietrit
De aceea omenirea a suferit
La Dumnezeu de s-ar intoarce, i-ar vindeca
El Mana spre ei si-ar pleca!’

Isus le-a talcuit ucenicilor pilda
Semanatorului si semintelor lui in oglinda
Felului pamantului in care samanta-i aruncata
Ei pilda-ntelesera-ndata.

Cand un om aude al Imparatiei Cuvant
Cel Rau va veni sa fure ce-i Sfant
Aceasta-i samanta cazuta pe drum
Credinta-i rapita de pasari oricum...

Cu bucurie sunt cei ce primesc Vestea Buna indata
Dar la necaz si prigoane credinta-i lepadata
Aceasta-i samanta cazuta in stanca
Sperficiala, nu e adanca!

Ingrijorarile veacului acestuia
Mamona credinta va gatuia
Cuvantul cazut intre spini nerodind
Credinta-n inima scholdind.

Dar cei ce au in inima pamant bun
Sunt cei ce aud Cuvantul si-l pun
In practica, aducand si mult rod
Pescari de oameni, cu pesti in navod.

Ce fel de inima ai?
Iar sufletul tau cui il dai?
Ce fel de pamant ai, spune-mi acum?
De drum? De stanca? Cu spini? Sau e bun?

Simona Lucescu, 28 iulie, 2019