Părinții au îmbătrânit,
Perii le-au încărunțit,
Mâna are un tremurat,
Memoria i-a lăsat,
Ba mai nou, s-au apucat
De bârfit și de certat.
Ei sunt ei, nimeni ca ei,
Se compară doar ca zmei
Ei au fost cremă și spumă,
N-am ce zice, nu-i minciună,
Au fost cavaleri și zâne
Să ne fie nouă bine,
Pe înserat ei s-au culcat
Și au uitat că n-au mâncat
Și în zori ei s-au sculat,
Munca câmpului au luat
După ce s-au adăpat
La izvorul cel curat.
Au muncit ca vai de ei
Ca să fim noi porumbei
Și acum că sunt cărunți
Ni se pare că sunt sluți
Și că nu mai au dantură
Parcă ar fi o pocitură,
Ne-am gândit să îi luăm
În azil să-i internăm
Ca să trăim liniștiți
Căci de asta am fost crescuți.
Emilia Dinescu