De copiii ar rămâne copii
Dar cresc... se răzvrătesc
Și ne urăsc,
Nu-i înțelegem,
Dar ei cresc,
Cresc
Cu propriile idei și propriile vise
Și între generații,
Între noi și ei
Nu mai e o punte
Ci doar o prăpastie adâncă,
Atât de adâncă și hidoasă
Căci nu credem că noi am creat-o.
Dar plângem... și spunem,
De copiii ar rămâne copii.
Emilia Dinescu