Să poți iubi când lumea te urăște


Să poți iubi, când lumea te urăște,
Este un dar de preț, nemeritat,
Căci Domnul Isus pururi te iubește,
Atunci când pe vrăjmaș tu l-ai iertat.

Să poți să dai, chiar ultima bucată,
De pâine celor care sunt sărmani,
E har măreț, ce vine de la Tatăl,
El sprijină pe văduve și-orfani.

Să poți să stai în rugăciune sfântă,
Când marea-i zbuciumată de furtuni,
Și barca vieții tale se frământă,
Tu nu uita... Isus face minuni.

Să poți cânta, un imn de bucurie,
Atunci când ai necazuri și-ncercări,
E doar Dumnezeiasca Lui iubire,
Ce-n ajutor îți vine cu puteri.

Să poți să urci pe drumul suferinței,
Când cei mai mulți coboară azi în jos,
Să știi că ești pe Calea biruinței,
La cârmă este Domnul... e Hristos.

Să poți să fii un om cu bunătate,
Atunci când ți se ia din dreptul tău,
Tu să renunți, chiar dacă ai dreptate,
Apoi iubește-l, chiar pe cel mai rău.

E mare har să rabzi, dar se merită,
Iar cine va răbda pân' la sfârșit,
Va dobândi cununa strălucită,
Acolo sus în raiul mult dorit.
Amin.