Dragostea
In limbi omenesti si-ngeresti de-as vorbi
Dar daca in inima dragoste n-ar fi
Eu sunt o arama sunatoare
Chimval zanganitor cantatoare
Adevarul doare... .
Chiar darul prorociei de l-as avea
Taine de-as cunoaste si toata stiinta
Credinta de-as avea asa de mare
Mutand muntii din a lor hotare
Fara dragoste nimic suntem fiecare... .
Averea saracilor de-as imparti
Si chiar ca martir eu de as muri
Desi darnicia la multe serveste
Daca dragostea faptele-mi nu insoteste
La nimic nu imi foloseste... . .
Dragostea-i indelung rabdatoare
Generoasa, nepizmuitoare
Nu se lauda, nu se umfla de madrie
E cuviincioasa, fara fatarnicie
E o tarie... .
Dragostea nu cauta folosul sau
Nu se manie, si nu se gandeste la rau
Nu se bucura de nelegiure
Ci de-a adevarului instituire
E Mantuire... . .
Ea totul acopera, totul crezand
Ea totul sufera, totul sperand
Sfarsise-vor toate odata
Dar dragostea cea fara pata
Ea nu va pieri niciodata... .
Caci prorociile toate se vor sfarsi
Si limbile, cu misterioasele lor obarsii
Cunostinta va avea un sfarsit
Cand veni-va pe nori Cel ce-i Desavarsit
Insa dragostea n-are sfarsit... .
Acum dar raman doar acestea trei
Te lupta sa le ai, ca anii sunt grei
Credinta, speranta si dragostea
Dragostea fiind cea mai mare dintre acestea
Dumnezeu sa ti-o dea!
Simona Lucescu, 16 noiembrie 2019
Poezie inspirata din 1 Corinteni 13:1-13
De fiecare data cand faci ceva, intreaba -te daca o faci din dragoste... si totusi de ce atata ura intre crestini, neamuri, consateni, romani, conationali, etc?
1 Ioan 4:8 „Cine nu iubeste( pe aproapele lui) n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu e dragoste“