Ana

Ana era femeia și nevasta iubită de Elcana
Penina avea copii, dar el ținea la Ana
Mai mult decât pe 10 fii Elcana o iubea
Cu daruri multe el o alinta și răsfăța.

Penina însă încontinuu pe Ana o înțepa
Și nu pierdea ocazia de a o supăra
Și-așa, an după an, amărăciunea se adună
Ana a început amarul Domnului să-l spună.

“O, Doamne dacă un copilaș Tu îmi vei dărui
Eu din pruncie Ție ți-l voi dărui!”
Ea suspina încet și se jura plângând
De la Iehova ajutorul așteptând.

În suferința și în doru-i neîmplinit
Eli crezut-a că Ana este beată negreșit
Dar când femeia păsul și l-a spus
Eli a binecuvântat-o și apoi s-a dus.

Și peste un an Ana pe Samuel născuse
Mare judecător, Proroc, Israel avuse
Ana a mai născut apoi copii și era fericită
Văzându-se ca mamă împlinită.

Învață de la Ana să nu te răzbuni
Penina de te urăște, tu nu îi da cărbuni
Tu răul cu bine să îl biruiești zâmbind
Prin Duhul Sfânt ce e cu tine pe pământ.

Învață de la Ana păsul să ți-l spui
Lui Dumnezeu ce-aude ruga orișicui
Când te va binecuvânta, învață a nu uita
Să-i mulțumești și să îi dăruiești și tu ceva.

18 ianuarie 2021
Simona Lucescu