Apa

Fără iubire poate unii oameni au trăit
Dar fără apă? Niciodată nu am auzit
Apa e necesară tuturor formelor de viață
Un râu, o mare, un lac privirea ne-o răsfață.

Viața și apa le vedem curgând la vale
Mergând într-o direcție care bună ni se pare
Din când în când ne mai izbim de câte-o stâncă
Sau o cascadă ce-i periculoasă și adâncă.

Tu drămuiești-ți apa în pustiul vieții când pășești
Când te aventurezi în viață mintea să-ți păzești
Tu strânge apa ca și-un cactus în tulpină
Dar nu înțepa ca el, nu mai băga la toți de vină…

Apa e o emoție ce curge minunat, melodios
Pentru acel ce pe un munte a urcat pe jos
Apele liniștite sunt adânci, primejdioase
Ca mâțele ce-s blânde, zgârâie răutăcioase.

Un suflet ce-i curat e ca o apă limpede și rece
Când însetat din apă bei de sete-ți trece
Dar sufletul ce-i întinat, e tare tulburat
La fel ca apa sifonată este omul mâniat.

De însetează cineva să meargă la Hristos
Să bea, să creadă și să fie curajos
În râuri de apă vie inima-i va tresălta
Așa zice Scriptura, deci Amin și da!

Sunt multe feluri de sete care omul are
Și multe feluri de apă care sunt sub soare
Întreaga omenire după viața veșnică tânjește
Deși pe om întreaga viață moartea îl pândește.

O apă vie, spală-mă te rog mereu
Pe drumul meu stângaci spre Dumnezeu
La râul vieții cristalin și limpede ajungând
Izvor de apă în viața veșnică țâșnind.

28 Iunie, 2021
Simona Lucescu