Apus

Apus e soarele, luna e plină
Razele-i curg pe sufletele goale
Susurul vântului duios alină
Seara-s atinse corzi sentimentale... .

Viața începe cu un răsărit de soare
Ce din păcate se va termina cu un apus
Cuprinde adevăruri crunte ce ne doare
Și întrebări la care nu avem răspuns.

Apusurile toate sunt pictate în culori
Ce-s unice, nerepetabile, intense
Nuanțe magice transcend în noi amplori
Melancolii născute din percepții dense.

Apuse-s visurile toate ce-am țesut
Aripi tăiate crud de doruri amorțite
De mic copil ambiții multe am avut
Cu patos și iubire împletite.

Și chiar dacă apusurile toate parcă-s triste
Și roșul aprins ceresc e-a sufletului rană
Credința-n răsărit mereu o să existe
În Mâna Domnului e apusul, și natura cea umană.

Simona Lucescu
8 mai, 2021