Bunătatea
În această lume în care fiecare își știe interesul
Bunătatea e privită ca o ciudățenie, deși e o virtute
Fiecare trage foc la oala lui, căci ne ucide stresul
Mulți își pierd din bunătate datorită experiențelor avute.
Bunătatea e o frumusețe ce-i dumnezeiască
O pricepi cu sufletul, iradiere a fericirii
Un limbaj pe care surdul îl aude, orbul poate s-o privească
Este fondul sufletelor ce-s alese, și-a iubirii.
Să iubești pe oamenii care nu merită,
E virtutea care înfrumusețează caracterul
E o floare în deșertul fără apă, însă aurită
O sămânță semănată în viața altora și răsărind misterul.
Bunătatea întotdeauna învinge frumusețea
Numai ea rămâne, fiindcă e superioară
De la însuși Dumnezeu își are ea noblețea
E iubirea care cântă dulce la vioară.
Bunătatea nicicând nu e răsplătită
Însă poți la rându-ți să fii bun cândva
Înclinarea omului rănit e spre o răzbunare pregătită
Însă bunătatea suspiciune va isca...
Uită jignirile, însă niciodată bunătatea
Când vei face un bine, uită imediat
Când ți se face un bine, ține contabilitatea
Nu mușca nicicând o mână ce te-a ajutat.
Simona Lucescu
6 Februarie, 2021
„Când faci tot ce poţi mai bun, nu ştii niciodată ce miracol apare în viaţa ta sau în viaţa altui om.” — Helen Keller