Cactus….

Am devenit un cactus fără ca să vreau
Un fel de reacție la multele împunsături
Deși floarea mea rară mulți o urmăreau
Am dat tine, și de încurcături…. .

Cu alții pot să fiu eu însumi, să-nfloresc
Da-n preajma ta sunt cactus ce înțep
Intențiile bune mai mult înrăutățesc
De ce-i așa eu nu pot să pricep.

Oricât aș vrea misterul să-l dezleg
Sunt cactus care înțep și te rănesc
Dar eu încerc de fapt a mele răni să leg
Ce sufletu-mi adânc descumpănesc….

Omul și cactusul se-aseamănă de fapt
Au amândoi o floare minunată, rară
Să înțepe cactusul și omul este apt
Căci frumusețea florii lor e temporară….

Sunt cactus, nu o floare delicată
Dar nu știu cum noi ne-am intersectat
Viața este mult prea complicată
De te înțep, te doare dar ai reflectat!

Care-i soluția? Bunul Dumnezeu o știe
Contează cum mă iei și cum reacționez
Înțelepciune să îmi dea mai multă mie
În viitor ca fără țepi eu să acționez…. .

Simona Lucescu
6 Noiembrie, 2021