Clepsidra vieții
Da, mi s-a scurs nisipul din clepsidra vieții
Și văd mai clar prin sticla ei rămasă
Nisipul scurs, înțelepciunea bătrâneții
Se apropie încet dar sigur dorul de acasă….
Furtuna de nisip ce în deșertul sufletului
A încercat castelul meu să-l prăbușească
N-a reușit, apa plină de viață a Divinului
Mi-a inundat nisipul secetos, făcându-l să rodească.
Care-i mirajul după care toată viața am alergat?
Atâta-i tot? Nimica nu mai este, oare?
Care-i castelul fermecat ce cu ardoare l-am căutat?
Dar sufletul și duhul unde merg când omul moare?
Nu construi castele de nisip sau de zăpadă
Ca trist apoi tu să te lamentezi că-s prăbușite
Tu roagă-te ca ochii tăi să se deschidă și să vadă
A Domnului misterioase căi desăvârșite.
Nisipul curge din clepsidra vieții tale
El nu te întreabă dacă vrei sau nu
Casa-n orânduială pune-o acum matale
Unde-ți petreci eternitatea o alegi doar tu!
27 Iunie, 2021
Simona Lucescu
Matei 16:26 " Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?"