Cugetul

Și cea mai mare și dintâi poruncă
E să iubești pe Domnul Dumnezeul tău
Căci Dumnezeu a scris pe tablele de stâncă
Dar inima e îndreptată doar spre rău…

Cu toată inimioara mi se cere
Cu tot sufletul meu de muritor
Cu tot cugetul neîntinat de rele
Așa vrea Dumnezeul cel nemuritor…. .

Eu mă silesc să am cuget curat înaintea
Lui Dumnezeu, familiei și toți acei
Cu care interacționez, eu fruntea
Să pot să o ridic fără mustrări, fără temeri.

Cugetul meu, Duhule Sfinte luminează
Ținta poruncii este dragostea, cuget curat
Credința să-mi păstrez și umilința
Așa cum Tu Hristoase pe noi toți ne-ai învățat!

Pe alții să-i ridic, nu să îi dărâm voiesc
C-o vorbă bună cugetul mai slab să-nviorez
Un râu de viață în deșert să fiu, eu să țâșnesc
În viața veșnică, pe alții eu să binecuvântez!

E seară, cu vremuri tulburi, timp de cugetat
La Legea Domnului și profețiile păstrate
Ferice e de cel ce zi și noapte, neîncetat
Înțelegând împlinește înțelepciunea slovei descifrate.

Întărește-te și îmbărbătează-te ca un viteaz
Nu te îngrozi și nu te mai înspăimânta
Curaj să ai în vene, să fii breaz și treaz
În tot ce faci mărețul Tată te va însoți!

9 Noiembrie, 2021
Simona Lucescu