Psalmul 25 în versuri
Îmi înalț spre Tine Doamne sufletul
În Tine îmi încred eu umbletul
Să nu se bucure vrășmașii mei de mine
Căci eu nădăjduiesc mereu în Tine.
Doar cei care te părăsesc fără motiv
Ajung păcatului rușinii să fie captivi
Dar Tu, Doamne, căile Tale să-mi arăți
Cărările Tale prin Cuvânt să mă înveți!
În Adevărul Tău povățuiește-mă
Tu ești nădejdea Mea, o mântuiește-mă
Adu-ți aminte de îndurarea Ta
Căci veșnică e bunătatea Ta!
Nu îți aduce aminte de-a mele păcate
Făcute în tinerețe, uită-le pe toate!
Adu-ți aminte că sunt lut, și-s muritor
Dar îndurarea Ta e veșnică, un sfânt fior!
Domnul e bun și drept, arată calea
Celor ce-s păcătoși sfințește El umblarea
Pe cei smeriți El calea îi învață
Să umble în tot ce este drept le dă povață.
Cărările Lui sunt îndurare și credincioșie
Pentru cei ce păzesc sfânt legământ cu bucurie
Cel care este temător de Dumnezeu
Calea ce s-o aleagă i-o arată El la greu.
Acela-i omul care va trăi în fericire
Urmașii lui iau țara chiar în stăpânire
Prietenia Domnului e a celor ce se tem de El
Învățătură și priceperea li dată lor în orice fel.
Eu ochii mi întorc spre Domnul necurmat
Picioarele din lațul celor răi El mi le scoate imediat
Și părăsit, nenorocit și singur când mă rog
Cu milă El privește și ajută orice slăbănog!
Căci Dumnezeu se uită la ticăloșia mea
Îmi vede truda și păcatele, neliniștea
Vede ce mulți îmi sunt vrășmașii mei
Și cei ce mă urăsc și urmăresc fără temei.
Păzește-mi sufletul și scapă-mă nu mă lăsa!
Să mă ocrotească nevinovăția, neprihănirea
Când eu îmi pun speranța mea numai în Tine
Nu mă lăsa nicicând să fiu dat de rușine!
2 Ianuarie, 2022
Simona Lucescu
Psalmul 25: 12
“Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.”