Seara
Seară frumoasă, cobori încetișor
Nu te aude nimeni pasul tău e fin
Când înnoptezi în ochii mei e un fior
Și gându-mi curge ca și apa cristalin.
Și toate serile magie, parcă au
Ca frumusețea din halucinații
Vorbele bune o căldură parcă dau
Serile dau poeților imaginații...
E iarnă, în sufletul meu este ger
Și seara toate umbrele le accentuează
Mă agăț de gândul că acolo-n cer
Lumina orice seară o luminează.
Fac exerciții pentru veșnicii
În fiecare seară când îngenunchez
În odăiță, a mele triste nostalgii
Le confesez, și-apoi mă luminez.
16 Decembrie, 2021
Simona Lucescu
Geneza 43:30 “Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într o cameră și a plâns acolo.”