Plini de teamă privim ce se-ntâmplă în lume
Şi ades rătăcim pe o mare în spume
Dar nu facem nimic... către cer nu privim
Ba mai mult chiar uităm să iertăm... să iubim...
Strângem bani peste bani, haine multe, maşini
Dar ne ducem viaţa suspinând prin străini...
Doru-amarnic ne doare dar răbdăm încă-un pic
Şi-apoi vine furtuna şi rămâne... nimic!
Încă credem în vise, în noroc, într-o soartă
Ce adesea e crudă şi ades e nedreaptă
Căci ne fură iubirea şi speranţa ne fură
Şi rămânem pustii doar cu teamă şi ură...
Plini de spaimă privim ce se-ntâmplă în lume
Şi războiul vuieşte ca o mare în spume
Dar rămânem tăcuţi... către cer nu strigăm
Parcă teamă ne-ar fi un răspuns să aflăm...
Timpul trece grăbit... viaţa trece şi ea
Se mai duce o iarnă, se mai stinge o stea
Dar în inimi rămâne gerul crunt căci nu ştim
Să-nvăţăm încă-o dată să iertăm, să iubim.
O, Părinte din ceruri Tu eşti bun, iertător
Mai deschide prin haru-Ţi al iubirii izvor!
Pune pace în inimi şi pe-ntregul pământ
Să-nflorească credinţa prin Cuvântul Tău Sfânt!

Vulcan-25-02-2022
Mary