România

Atât de mult te-am iubit Românie,
Că ți-am scris o poezie,
Tot ce ți s-a întâmplat, in lume să se știe,
Că tu Românie poți rămâne și fără pălărie.

Frumoasă și bogată tu ai fost,
Dar la ce folos dacă aurul scos,
L-au furat pe din dos și l-au ros ca pe os,
Cei de care tu ai îngrijit fără să fi tras nici un folos.

Mă gândesc cu nostalgie,
Când eram copil și mă jucam cu câte o jucărie,
Aveam timp de alergat pe câte o câmpie,
Fără griji, ci doar cu voie bună si multă bucurie.

De departe mă gândesc la tine,
Că m-aș întoarce dacă ar fi mai bine,
Dacă aș ști că pot să-ți țin și eu companie,
Fără să am parte de multă jecmănie, sărăcie.

Am fost acolo in optzeci și nouă,
Și eu m-am implicat ca să ieși din comă,
După ce te-am resuscitat, eliberat, am fost ignorat,
Căci doar eu la Consiliu m-am prezentat,
cu dovada că am participat.

Doamne Tatăl meu din Cer,
In numele Fiului Tău Isus, eu cu toată inima îți cer,
Trezește națiunea mea,
Să înțeleagă cât de mare e durerea, când domnește nepăsarea.

Adu Doamne o trezire,
Să fugă Satan cu a lui oștire,
De îngeri căzuți ce aduc in lume putrezire,
Și să nu mai fie nici unul printre noi care să urmeze o amăgire.

Ajuta-i Doamne ca să creadă,
Căci nu vor lua nimic din lumea întreagă,
Ci fiecare va pleca, acolo unde pe când trăia,
A ales de bună voie, pe Satan a sluji ori pe Domnul Isus Hristos a-L iubi.

Dă-le Doamne copiilor Tăi, sfântă putere,
Ce ii poate feri de cădere,
Ferește-i Doamne de cel rău,
Și ajuta-i să facă numai voia Ta mereu.