Se sting candelele rând pe rând
Am ațipit veghind în așteptare,
Ni s-a gătat din untdelemnul sfânt
Și suntem pradă nopții ce-ntrăzare

Mai zăbovești Tu Mire, mai întârzii?
Am obosit de lunga așteptare. .
Greoi e somnul când se-arată zorii,
Povara de pe umeri mai să ne doboare

Luptăm cu neputințele parcă de neînfrânt
Ce nu dau loc de nici o osteneală,
Ca valul înfuriat, ca marea spumegând,
Fărâma de nădejde cuprinsă-i de-ndoială.

Nechibzuința bate cu lăcomie-n poartă,
Să piardă frumusețea fecioarelor "mireasă "
Ce parcă nu-s mai treze și nici nu mai așteaptă
Ospățul cel de nuntă-n odaia cea aleasă.

Dar nu, nu mai e mult din miezul cel de noapte
Fecioarelor, trezire! Se-aude vocea blândă.
Vă îmbrăcați în haina faptelor înțelepte
Cu candela aprinsă pe-altarul cel de rugă.

Curând se gată noaptea, răsare "Aurora",
Ai zorii dimineți se-arată-n strălucire.
Cu imnuri de-adorare Îl vom încorona
Pe preaiubitul nostru și așteptatul Mire.


Amin