Aștept a primăverii dimineață
Când ochii voi deschide-n altă sferă,
Când voi privi splendoarea Lui măreață,
Când voi uita trăirea efemeră.

Da, voi uita de iarna cea cumplită,
De vise amorțite, flori de gheață;
De inima de vânturi răvășită
Și voi vedea cum totul prinde viață!

Nu-mi voi mai aminti nici de durere,
De lucruri vechi ce și-au cerut tributul;
De clipele fără de mângâiere,
De lacrimi ce inundă așternutul!

Nu voi mai spune, Doamne, de ce oare,
Nici, până când mai zăbovești Stăpâne?
Voi fi scutit de orice încercare
De ură, vorbe, lovituri păgâne!

Voi alerga prin câmp de iasomie,
Pe maluri verzi în ape noi scăldate;
Și strălucind ca-n zi de cununie,
Îl voi slăvi pe Mire pentru toate!

Voi spune, Isus, Tu-mi ești moștenirea,
Și partea mea în minunata Țară!
Dar pân’ atunci, voi ține sus privirea
Strigând: Vino iubită primăvară!

Dany Căpătan