Ce bine când națiunile și neamurile se înțelg
Când pacea și prosperitatea în neprihănire o aleg
Fiecare lucrează cu spor pentru a sa bunăstare
Și stă fiecare fără frică sub a sa culoare.

Dar când e război și națiunile nu se mai înțeleg
Rodul păcatelor și fărădelegilor amar îl culeg
Oamenii fug de distrugere și de nenorocire
Stau cu frică și fug de războiul ce aduce pustiire.

Tu Doamne mai poți salva pe cei ce-ți cer ajutorul
Din nenorocire îi scoți pe oameni și le trasezi viitorul
Și aștepți de la ei să vină înaintea Ta cu mulțumire
Tu Doamne ții destinul lor și cărui suflet din omenire

Aduci liniștea cu înțelegere și conflictul tot dispare
Și iarăși este pace cum doream după zilele amare
Tu legi rănile ce dor în familii după atâtea despărțiri
Uneori plânsul greu dispare și rămân doar amintiri.

Conflictul între popoare înmulțesc văduvele și orfanii
Amintirile dureroase rămân chiar și-n marile strădanii
Numai Dumnezeu te poate vindeca în întregime
Tu să-i mulțumești mereu că ai iarăși limpezime.

Tulburările din suflet au încetat ca să existe
Pacea Domnului nu încetează să lucreze să reziste
Căci Domnul pune în oameni cu dragoste tămăduirea
Noi să-i mulțumim de toate, că în toate El a pus iubirea.
28.02. 22