E mare frământare-ntre popoare


E mare frământare-ntre popoare,
Azi se-mplineşte... Domnul ce-a vestit,
Despre cutremure dar şi despre războaie,
E vremea cea din urmă ce-a venit.

Este o vreme-n care-i tulburare,
Dar şi nelinişte, chiar ş-in popor,
Însă Isus ne cere deşteptare,
Căci timpul este cel ce-i trecător.

Pe-alocuri este foamete şi ciumă,
Dar şi războaie cum nici nu au fost,
Vedem că este vremea cea din urmă,
Doar la Isus... găsi-vom adăpost.

Este o vreme-n care deznădejdea,
Pe mulți ea astăzi iarăşi i-a cuprins,
Fiindcă nu şi-au pus în El nădejdea,
Şi astfel ei pe Domnul l-au respins.

Trăim o vreme-n care ni se cere,
Să ne unim în rugăciuni fierbinți,
Ca Domnul să-şi reverse-a Lui putere,
Iar pacea să domnească c-antre sfinți.

Să ne unim în post şi-n rugăciune,
Pentru aceste vremuri ce-au venit,
Căci Domnul poate face o minune,
Să fie planul rău azi nimicit.

Azi oamenii fac felurite planuri,
Crezând că nu le vede Cel ce-i Sfânt,
Dar Domnul care locuieşte-n Ceruri,
Pe toate le dărâmă la pământ.

Au fost şi vor mai fi veşti de războaie,
Aici peste pământul blestemat,
Chiar şi cutremure... pe-alocuri foame,
Însă sfârşitul nu va fi îndat'.

Când se vor împlini acestea toate,
Şi când smochinul va înfrăgezi,
Să ştiți atunci, că vara e aproape,
Şi Cel ce-a spus că vine va veni.

Noi să fim gata dar în orice clipă,
Căci Domnul ne-a promis, a spus că vine,
Mireasa Lui să fie pregătită,
Cu haina albă şi cu in subțire.
Amin.