Isus, Tu m-ai salvat dintre ruine,
Și-ai pus din dragostea Ta-n mine,
M-ai căutat când eu eram pierdut,
De oameni părăsit, eram căzut.

M-ai regăsit când rătăceam plângând,
Stingher, în lumea de necunoscut,
M-ai luat în brațe și mi-ai spus plăpând,
Să nu mă tem, căci nu mă vei lăsa înfrânt!

M-ai ridicat când eu zăceam căzut,
M-ai auzit când am strigat spre Tine,
Și Te-ai apropiat și m-ai văzut,
Și rănile le-ai vindecat cu-a Ta iubire.

Eram zdrobit de-a mea povară,
Eram zdrobit de-al meu păcat,
Dar mi-ai șoptit, că într-o primăvară,
Pe cruce pentru mine ai urcat.

Nu ai privit la fața mea murdară,
Nici că n-aveam nimic în pumnii mei,
Dar ai ales sa porți a mea ocară,
Să mori și să învii a treia zi, într-o primăvară!

Deși sunt alții ce nu-mi dau valoare,
Și mă disprețuiesc prin vorba lor mereu,
Eu știu că Tu ai pus în noi, in fiecare,
O parte din Tine, din duhul Tău de Dumnezeu!

Tu nu privesti la ce izbește ochiul,
Nu ești ca noi nedrept in judecată,
Te uiți la inima ce bate-n piept,
Ce Te-a ales al ei Stăpân odată.

Te laud, că mi-ai purtat atunci povara,
Mi-ai dat un sens vieții mele ce-o trăiesc,
Mi-ai dat o nouă șansă, într o primăvară,
Și pot să-Ți cânt și să îți mulțumesc!