–Pe aripa iubirii Tale simt cum ating împlinirea visului meu. Nu este un vis mic... e un vis lung, căci de când te-am cunoscut parcă culorile nu mai sunt cum au fost, parcă mirosul florilor e mai îmbietor, parcă păsările îmi vorbesc, pădurile cântă, mările se ridica, munții se înalță.

–Pe sunetul întrezărit de vioară mă ascund, vreau să ajungă buzele mele la urechea Ta ca să îți spun... te iubesc... iubire.
Mă grăbesc să ajung înaintea acelui sunet, ca să nu pornească gălăgios a cânta... și Tu să nu mă auzi. Căci eu vreau să mă auzi.

–Pe o umbră de porumbel urc încet ca să nu se sperie... vreau să ajung pe ea în locul de unde pot primi pace, vreau să ajung unde totul e diferit, căci inima îmi suspină după Tine. Ființa mea te dorește, sufletul îmi este secat de dorință de-a te avea.

–Pe un susur de apă curgătoare îmi trimit gândul ca să ajungă în locul unde și glasul apei e auzit. Chiar dacă drumul va fi lung, în ea să se învioreze gândul meu scăldându-se.

–Pe raza fierbinte îmi urcă privirea doritoare să întâlnească ochii tăi blânzi, ca să simt alinare, ca să simt mângâiere. Ochii mei aleargă grăbiți după zări, după înălțimea munților, după stelele jucăușe căci eu știu că Tu ești.
Caut ce pământul nu are, caut ce doar Tu ai, caut ce-i a-l meu... . te caut Dumnezeu... . . iubire! .