Cu Domnul de mână

Cu Domnul de mână prin umbra din vale, pe marea cu valuri, acas-am pornit,
Pe drumul cu pietre, o cruce în spate, noi suntem poporul ce nu e oprit,
De valea ce are dorința de-a-nghite, acele ființe de veghe ce sunt,
De ea n-avem teamă, cu noi este Domnul, noi singuri nu suntem nicicând pe pământ.

Cu Domnul de mână pășim prin credință, spre locul de El care-i azi pregătit,
Chiar dacă noi suntem poporul pe cale, de răiii din jur alungat... prigonit,
Ne stă-n față cerul, în urmă pământul, zburăm noi sub el de-i senin sau cu nori,
Cu El suntem cei care trec de furtuna, ce-adesea ne-aduce a-l fricii fiori.

Cu Domnul de mână prin viscolul vieții, răzbatem căci El e la cârmă mereu,
Chiar dacă se-arată și greul în față, cu Domnul de mână nimic nu e greu,
Ne trece de munții ce-nalță spre ceruri, doar ziduri înalte ce vor a opri,
Poporul pe cale, dar ei niciodată pe el să-l oprească nu pot reuși.

Cu Domnul de mână prin ziua cu soare, dar chiar și prin ziua ce nori a adus,
Grăbită ne este prin ele-alergare, căci vrem la sfârșit să-l vedem pe Isus,
Dorinta e mare de-a fi cu El veșnic, cu Cel ce un drum înspre cer ne-a deschis,
Pe el e cu noi, nu ne lasă vre-o dată, El nouă-n cuvânt ne-a lăsat... ne-a promis.

Cu Domnul de mână spre Patria sfântă, noi suntem creștinii de El așteptați,
Acei ce odată pe crucea durerii, în chinuri de moarte am fost toți salvați,
Și astăzi dă totul, iubire și milă, rabdarea-și arată cu noi Dumnezeu,
Nicicând nu ne lasă, e Cel ce în toate, ușoare sau grele... cu noi e mereu.
Amin (diana)