Învață în taină

Învață în taină s-aștepți izbăvirea,
Ca bobul prin arșiță ploaia din nori,
Ca soarele care în noapte așteaptă,
Să urce pe ceruri, în clipa din zori.

Învață să rabzi ca și luna din noapte,
Când șoapte și umbre prezente-s mereu,
Și ea azi așteaptă o vreme cu soare,
Ce goală va fi ea de șoapte și greu.

Învață să taci cum tăcerea azi tace,
Și ea-i ascultată de Domnul Isus,
El știe tot ea ce ar vrea să îi spună,
Chiar dacă nimic niciodată n-a spus.

Ca apa ce curge fii tu-n alergare,
Să nu te oprești chiar de-s pietre pe drum,
Chiar dacă întâmpini vre-un deal sau vre-o vale,
Aleargă și-atunci cum alergi și acum.

Învață să urci ca și pasărea-ntruna,
Sub cerul senin sau sub cel nourat,
Să nu te oprești, tu învață că zborul,
Te duce departe de orice păcat.

Învață s-asculți ce ar vrea să îți spună,
Bătaia de vânt sau vre-un val năpustit,
Mereu te învață ceva, chiar și ele,
Te-nvață să rabzi... chiar și-n vremi ce-au venit.

Învață în viață să-nveți tu întruna,
Sfârșitul când vine tu gata să fii,
Când Domnu-i înalță pe-ai Săi sus la ceruri,
Să nu fii acel pe pământ ce rămâi.
Amin (diana)