Printr-o vale mai pustie

Printr-o vale din pustie,
Dumnezeu este cu mine,
El îmi dă credința vie,
Că voi fi cu El doar bine.

El îmi dă și-acea nădejde,
Că-ntr-o zi-l voi întâlni,
Domnul mântuirii mele,
Ce-n curând va reveni.

Prin a-l vremurilor noapte,
E cu mine Dumnezeu,
Căci în noapte o lumină,
Luminează drumul meu.

Este-atât de luminoasă,
Noaptea o transformă-n zi,
Și eu știu că niciodată-n,
Noapte nu voi rătăci.

În durerile ce-ntruna,
Le ascund astăzi mereu,
Trec cu mare biruință,
E cu mine Dumnezeu.

El cunoaște ce mă doare,
Știe chiar și ce gândesc,
Domnul știe că în viață,
Doar pe El eu îl iubesc.

Trec de clipele greoaie,
Doar cu Domnul meu Isus,
El mă strigă și mă face,
Să privesc numai în sus.

Printre nori văd cum coboară,
Sa-mi aducă ajutor,
Prin al arșiței văpaie,
El mă duce la izvor.

Și doar cu o picătură,
Buzele îmi umezește,
Inima-mi înviorează,
Și-atunci simt cât mă iubește.

Cel ce mie mi-a dat viață,
Când eram mort în pustiu,
Păcălit de multe șoapte,
Pentru mine că-i târziu.

E cu mine-n vremi venite,
Mulți când plâng în văi adânci,
Mă conduce chiar de-i calea,
Șerpuită printre stânci.

E mereu cu mine Domnul,
Singur eu nicicând nu sunt,
De nu-i simt a Lui prezență,
Eu îl port mereu în gând.
Amin(diana)