Nu pot să tac

Nu pot să tac când Tu mi-ai dat, atâta bucurie,
Ce buzele mi-au dezlipit, să spun... slăvit să fie,
Ce zilele mi-a-nseninat, pe-al crucii mele drum,
Nu voi putea să tac vre-o dat, cum nu pot nici acum.

Nu pot să tac când Tu mi-ai dat, o Țară minunată,
Când n-ai lăsat ființa mea, să fie ea uitată,
Mereu azi strig... Isuse scump, te voi iubi mereu,
Eu vreau ca Tu să îmi ramâi, în viață Dumnezeu.

Nu pot să tac când îmi aduci, în orice dimineața,
Chiar dacă norii sunt pe cer, un zâmbet pe-a mea față,
Mă face liber sa mă simt, să plâng doar pentru Tine,
Nu pot că Ție să nu-ți cânt, când știu că ești cu mine.

Nu pot să tac când Tu ai pus, în mine o putere,
Care-n dureri și în necaz îmi este mângâiere,
Te laudă sufletul meu, Părinte bun și sfânt,
Te laudă inima mea, cât bate pe pământ.

Nu pot să tac când Tu pe cer, în noapte ai pus stele,
În noapte noaptea să nu-i dea, fiori ființei mele,
Să nu-i dea teamă-n ceas târziu, și luna ai adus,
Ooo... Domnul meu, te preamăresc, privind mereu în sus.

Nu pot să tac când știu că zbor, și peste mări întinse,
Când văd că Tu azi împlinește, fagăduinți promise,
Să mulțumesc eu azi nu pot a mă opri pe drum,
Și tuturora că ești viu, nu pot că să nu spun.

Nu pot să tac... vreau doar să strig, cât ești Isus de mare,
Când văd mereu cum Tu cobori, cu milă... îndurare,
În gura mare voi striga, toți cei din jur să știe,
Că doar la Tine am găsit, o mare bucurie.

Nu voi tăcea căci Tu mi-ai dat, ce n-am avut vre-o dată,
Putere de-a putea striga, din Tine sfinte Tată,
Și-acum eu strig și Ție-ți spun, ești Cel mai minunat,
Ești Rege sfânt, Tu pentru toți ești Doamne Împărat.
Amin (diana)