Aș vorbi, dar nu mai pot,
Aș striga, dar nu mai pot,
În genunchi acum mă pun,
Gândurile mi le adun,
Vorbele m-au părăsit,
Stau în rugă, acum smerit
Și nu știu ce să mai zic,
Dar nu vreau să mă ridic.
Nu vreau să mă las înfrânt,
Ruga eu nu mi-o aud,
Dar cât inima imi bate,
Stau s-ascult a Tale șoapte.
Vorbele-mi eu nu-mi găsesc,
Gândurile-mi limpezesc,
Chiar dacă nu mai vorbesc
În genunchi pacea-mi găsesc
Și cu Tine mă întâlnesc.
Știu, că știi prin tot ce trec,
Viața cum eu mi-o petrec
În genunchi stau, nu vorbesc,
Dar cu Tine mă întâlnesc.
Emilia Dinescu