Cât am dorit să te mai văd odată, cât L-am rugat ca boala să ți-o ia,
Să te zăresc cum mă aștepți la poartă, s-alerg la pieptul tău, măicuța mea,
Să stăm îmbrățișate pentr-o oră, să plângem dorul adunat în noi
De-atâția ani, și să lăsăm să curgă, în împletire, lacrime șuvoi.

Să-ți mai privesc odată chipul pașnic, și fața-mbătrânită de suspin
Să ți-o cuprind duios cu-a mele palme, să-ncerc să îți ofer puțin alin,
Să-mi adâncesc privirea-n ochii-ți limpezi, și timpul tot, oprindu-se în loc,
Să curme-a inimilor noastre zbucium, ce-au mistuit atâta jar de foc.

Dar, Tatăl Veșnic te-a chemat acasă, și-a zdruncinat întreagă ființa mea,
Frângându-mi inima în mii de cioburi, fără putință de-a se consola;
Rămas-am împietrită de durere, și ochii-mi triști, privind mereu spre cer,
Te căutau în zarea nesfârșită, prin nepătrunsul stelelor mister.

Nu te-am găsit atunci, dar știu că vine acea măreață zi când te-oi vedea,
Când pe celeste plaiuri, mână-n mână, mă voi plimba cu tine, mama mea,
Și vom cânta-mpreună o cântare Acelui Preaiubit din veșnicii,
Ce ne-a unit prin harul Lui de-apururi, și-a hotărât ca mamă tu să-mi fii.

S-a liniștit și inima-mi trudită gândind ce fericire ai în Rai,
Și ce odihnă după-atâtea chinuri; cum te-aș mai fi putut opri să stai?
Și cum să nu mă bucur că-I vezi fața necontenit preablândului Păstor,
Ce-a alinat întreaga ta durere, pe veci, cu brațul Său mângâietor?

E astăzi ziua ta, și lacrimile, își cer tributul iar din amintiri,
Din vremuri ce-au trecut, lăsând în suflet adânci, și prețuite mult trăiri;
Dar mi-e de-ajuns să știu că ești Acasă, și ziua ce-o trăiești, e-n infinit,
O bucurie veșnică cu Domnul, al meu și-al tău Mântuitor iubit.

Te voi vedea în zarea cristalină când voi păși și eu în marea zi,
Sau, inundați de-a cerului lumină, toți cei răscumpărați ne-om întâlni
Cu Domnul, în văzduh, să fim de-apururi Mireasă pentru Mirele ceresc,
Atunci când va începe sfânta nuntă, în veșnicul palat împărătesc.

Te voi vedea. Va fi o întâlnire ce n-a fost cu putință pe pământ,
Dar ce înălțătoare și sublimă, învăluită în angelic cânt,
Va fi măreața clipă când putea-voi 'n-a tale brațe a mă arunca;
Și vom trăi pe veci nedespărțite. Te voi vedea curând, măicuța mea!