Rătăcit,
prăfuit,
încolţit
şi zdrobit,
înşelat,
alungat,
blestemat
şi disperat,
obosit,
dispreţuit,
printre pietre
prăbuşit,
sfărâmat,
însângerat
şi de toţi
abandonat.
Asfel Isus
m-a aflat.
S-a oprit,
m-a privit,
mi-a zâmbit,
m-a luat,
m-a spălat,
rănile
mi-a vindecat
şi de spini
m-a curăţat,
haină albă
El mi-a dat,
lângă El
m-a aşezat,
m-a iubit,
m-a mângâiat.
Duhul Său
m-a îmbrăcat
în slăvita
Lui putere,
ca să nu
mai simt durere.
Bunul meu,
Dumnezeu,
ce mă ştie
din pruncie,
mă învaţă,
mă răsfaţă,

mă iubeşte,
mă-nsoţeşte



’n văi adânci,
printre stânci,
printre spini
şi mărăcini.
El mă duce,
mă conduce,
îmi dă pace
şi îmi face
viaţa plină
de lumină,
El îmi cerne
şi-mi aşterne
paşi pe cale,
chiar şi-n vale
şi mă face
un izvor,
să dau
apă tuturor,
îmi dă aripi
ca să zbor.
Şi să ştiţi,
nu e poveste:
Însuşi Isus,
mă iubeşte!!!