M-acoperea Faptura Ta 56

Cine sunt eu de ma iubesti atat?
Un hot de huma umilit, murdar,
Un vas diform, falos si fara rost,
Ce-si poarta amagirile-n zadar …
O urma vaga, adormita-n lut …
Cine esti Tu, Acel ce m-ai nascuat? !

Te-ai aplecat spre mine cu migala
Si-ai izvodit faptura-mi minunata,
In taina, cu-nteleapta socoteala
Plin de tandrete, Preaanaltule Tata!

Din fiinta Ta atotputernicule
Care-a-naltat tot ce exista-n fire,
Mi-ai prins in nari suflarea vietii sfinte
In marea, nesfarsit’ a Ta iubire …

Eram perfect, nemuritor, magnific
Si-Nteleptiunea se juca cu mine
Pe rotocolul Terei, in Eden …
In zori de zi Te cautam pe Tine
Sa ma hranesti cu Adevar si Pace …
Eram puternic, pur intre lumine,
Eram Adam intaiul, cum iti place …
Tu, Tata sfant si preaiubit
Imi daruiai tot binele din stele.
M-acopera Faptura Ta Divina
Scutindu-ma de amagiri rebele …
*
* *
Aveam de-ales … Si am ales minciuna …
Din arborile-a tot ce-i bun si rau
M-a amagit sa gudst, ispititorul
Si mi s-a tulburat profund izvorul.
Cand m-a cuprins pacatul ca un hau,
Si Te-am pierdut ….
Oare pe totdeauna? ….
*
* *
Pamantul ma hranea cu palamida …
Si in sudoare imi lucram ogorul,
Durerea, moartea … se-nfrunta avida
Din fiinta mea: c-asa-i ispititorul!
Doream sa gust – faptura preanatanga –
Tot binele si raul fara rost:
Nu-mi ajungea lumina, bucuria
Care-n Eden cununa scumpa au fost …

Tu ma priveai … Iubirea Ta divina
Se aprindea de mila nesfarsita …
Ce-a daruit pe Mielul prea iubit
Ca jertfa, sa ma scape de ispita …

Si ma Tineai in brate cand eram
Lovit din plin de crunta suferinta,
Ma luai de mana cand intram in moarte … …
Scaldat in preaanalta-Ti biruinta.
M-acoperea Faptura Ta-n credinta!

Zdrobit eram. Bolnav de rau si ura,
Acoperit de lepra pacatelor ascunse …
Ma coplesea cel rau cu disperare:
Eu te strigam dintre ciulini si zgura,
Iar ranile-mi erau de Tine unse,
Preasfinte Tata,
Preacurat si Tare! !
*
* *
Acum Te stiu si Te cunosc. Esti totul
Si locuiesc in Tine bucuros:
Rascumparat prin Dragostea-Ti Divina,
In ascultare de Isus Hristos.

Ti se cuvine orice faptura:
Din cer, din ape sau de pe pamant
Sa-si plece – venerandu-Te – genunchii
In fata Ta, Acel Preaanalt si Sfant! !

Adam al doilea, stand in ascultare
A-ndeplinit dreptatea Ta deplina.
Ajuta-ma, Te rog, ca El in mine
S-aprinda – de acum si-n vesnicie –
Scanteia pura-a HARULUI DIVIN!