O, Tată, neschimbat de-a pururi,
Iar noi atât de efemeri și goi,
Sădește-n noi de Ceruri doruri
Ca să-ncolțească primăvara între noi.

O, Tată, Tu nu vezi ce se petrece?
A revenit zăpada în zăvoi.
Și ghioceii mi s-au plâns că-i rece;
Adu-ne Tu căldura înapoi.

O, Tată, s-a înnoptat afară
Și miezul nostru tot e întuneric.
Adu-Ți lumina care înfioară,
A Ta făclie s-o avem în sfeșnic.

O, Tată, răscolește Tu pământul
Ce inimile noastre îl dețin
Ca la final, când va veni momentul,
Îngenunchiați de dor să Te primim.